Unde a fost graba notificării Consiliului Europei privind activarea Art. 15 din CEDO?!
Fără a combate sau a nega importanța Decretului Prezidențial din 16 martie 2020 privind declararea stării de urgență; Cu grija de a vă asigura că nu ne opunem măsurilor firești în timpul unei stări de urgență; În speranța asigurării unei bune informări a populației.
Ne îngrijorează și ținem să manifestăm această îngrijorare ca atare, privind Nota verbală transmisă Secretarului General al Consiliului Europei conform căreia România înțelege să aplice art. 15 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și anume, să suspende în esență unele drepturi garantate de CEDO. În acest sens vă rugăm să notați că prin această derogare, cu excepția dreptului la viață, interzicerea torturii, interdicția sclaviei și dreptul fundamental de a nu fi pedepsit fără o lege preexistentă, pot fi limitate sau chiar de-a dreptul abolite restul drepturilor garantate de către CEDO, care se presupune că are preeminență față de dreptul național. Per a contrario, dreptul la un proces echitabil poate fi restrâns, cum asistăm zilele acestea prin suspendarea unor cauze de drept și prin judecarea doar a unor tipuri de litigii, deși, pentru economie, nejudecarea litigiilor civile care s-ar fi putut realiza prin sisteme electronice, este la fel de dăunătoare ca lipsa unor remedii efective din partea Guvernului. Dreptul la un proces echitabil în domeniul penal, observă și el niște atingeri profunde zilele acestea, când avocații din oficiu sunt trimiși în mediul extern și anume în Penitenciare, să asigure asistența juridică obligatorie, pe când onor instanța, tronează din relativa siguranță a instanței prin videoconferință. Dacă ne uităm atent și la art. 4, vom observa că derogarea nu operează decât pentru alin. 1, însă pentru alin. 2 și 3 se arată că se poate impune muncă forțată și serviciul militar. Asistăm la schimbări fundamentale, la cum trebuie să ne conducem viața și cum să ne asigurăm sănătatea, însă graba în care România a anunțat aceste limitări ale drepturilor fundamentale, ne îngrijorează. Tragem un semnal de alarmă să ne asigurăm că, o dată cu starea de urgență, cu ordonanțele militare, cu posibilitatea angajării de personal polițienesc din sursă externă, cu subordonarea Poliției Locale, celei Naționale, toate culminate cu această derogare de la CEDO, să nu alunecăm pe panta totalitarismului despotic, nedemocratic și profund nelegal, folosind frica nestăvilită a oamenilor, care se doresc a fi salvați de către cineva cu orice preț.
Nota verbală privind derogarea de la aplicarea Dispozițiilor Convenției – link –
Mai jos vă redăm articolul din CEDO în întregime despre care este vorba și articolele de la care nu se poate face derogare.
Art. 15 -CEDO
Derogarea în caz de stare de urgenţă
1. În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice Înaltă Parte Contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta Convenţie, în măsura strictă în care situaţia o impune şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional.
2. Dispoziţia precedentă nu permite nicio derogare de la articolul 2 (Dreptul la viață), cu excepţia cazului de deces rezultând din acte licite de război, şi nici de la articolele 3 (interzicerea torturii), 4 (paragraful1) -Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire şi 7 (Nicio pedeapsă fără lege.)
3. Orice Înaltă Parte Contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe Secretarul General al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze Secretarul General al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi dispoziţiile Convenţiei devin din nou deplin aplicabile
Drepturi de la care nu se poate deroga!
ARTICOLUL 2- Dreptul la viaţă
1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal când infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.
2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă :
a. pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale ;
b. pentru a efectua o arestare legală sau a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute ;
c. pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie
ARTICOLUL 4 -Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate
1. Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire
Restul din articol poate fi derogat:
2. Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie.
3. Nu se consideră „muncă forţată sau obligatorie” în sensul prezentului articol
a. orice muncă impusă în mod normal unei persoane supuse detenţiei în condiţiile prevăzute de articolul 5 din prezenta Convenţie sau pe durata libertăţii condiţionate ;
b. orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză serviciul militar din motive de conştiinţă în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu ;
c. orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii ;
d. orice muncă sau serviciu care fac parte din obligaţiile civice normale.
ARTICOLUL 7 -Nicio pedeapsă fără lege
1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii.
2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane vinovate de o acţiune sau de o omisiune care, în momentul săvârşirii, era considerată infracţiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate
