Oare aude cineva, de undeva, strigătul de ajutor al acestei tinere de 26 de ani din Brașov? Ăștia cu titluri, cu privilegii, ăștia cu cu sănătatea și eroismul în suflet, auziți? Oamenii politici care se află la butoane oare aud? Cum este posibil așa ceva? A devenit dreptul la viață un moft, o vocație?
Redăm din materialul publicat în data de 26 Iunie de NewsBv.ro
“Tânăra a fost diagnosticată cu o tumoră mare în zona frontala a capului. S-a infectat cu coronavirus în spital și nu poate fi operată pentru că nu i se poate face RMN, fiind pozitivă, pentru că nu există protocol de dezinfectare a aparaturii. Ieri, deși pozitivă, asimptomatică, a fost externată și stă acasă după 5 săptămâni de spitalizare. Oare ce se poate face pentru acest caz disperat?
Iată ce ne-a scris sora sa:
Sora mea, Maria, a fost dusa in data de 13 mai de urgenta la Spitalul Judetean Brașov, in urma unei crize convulsive puternice. In urma unui CT nativ s-a vazut o tumora mare in zona frontala a capului. Dupa prelevarea probelor pentru testarea Covid a fost transferata la spitalul Astra si izolata singura in salon. In data de 14 mai rezultatul a venit negativ (pot arăta testele oricui, daca ajuta la ceva), si au mutat-o intr-un alt salon cu mai multe persoane.
Pentru a fi operată, trebuia făcut un RMN, care am aflat ulterior că era programat in data de 18. La ora 3 dimineata, sambata spre duminica, sora mea este trezita din somn, luata si dusa cu ambulanta la Spitalul de Neurologie. Nimeni nu i-a spus care ar fi motivul acestui transfer brusc in noapte. Am aflat duminica ca a luat Covid din spital din „gresala”.
Am vorbit cu o doamna doctor neurolog care mi-a transmis ca atata timp cat e pozitiva, RMN-ul nu i se poate face pentru ca nu au un protocol de dezinfectie. Am inceput sa sun la alte spitale, din Brasov, Cluj si Bucuresti, am contactat mai multi neurochirurgi, care mi-au transmis că cel mai probabil necesita operatie, dar că fara RMN nu este posibil. RMN pe care nu il face nici un spital atata timp cat este pozitiva. De atunci au trecut 5 saptamani. În urmă cu 3 zile i-au facut 8-lea test. Are caderi psihice si dureri mari de cap… Starea ei este din ce in ce mai ingrijoratoare. Cred ca am reusit sa discut cu 3 medici de acolo cam de 3 ori in tot acest timp. In rest, sunt transferata de la un interior la altul sau vorbesc cu cate o asistenta care nu imi spune nimic, ca e binisor si sa revin. Ea fiind asimptomatica, am vrut sa incerc testarea si in alta parte. Am discutat, cum se pot trimite probe de la un laborator la altul…
Nimic, sa sun la DSP. Am sunat, nu exista nici un protocol. Am explicat si am cerut si la DSP o solutie. Nimeni nu stia nimic.. ca e un caz aparte… Am ajuns si la Consiliul Judetean. Mi s-a spus ca e inacceptabil si drepturile ei sunt calcate in picioare. Au spus sa scriu un e-mail catre Inspectoratul General de Urgenta. Am facut si asta.
Ieri am externat-o și este acasă. Nu știm ce să mai facem, unde să mai mergem, pe cine să mai sunăm…” Asta suțin cei de la NewsBv.ro
Repetăm întrebarea pentru toți competenții din sistemul medical, ăștia cocoțați pe scaune de șefi- a devenit Dreptul la Viață un moft pentru cel aflat în nevoie? Viața unui om se lovește de incompetența și nesimțirea unui sistem găunos, neputincios? Sperăm că nu ne-am tâmpit cu toții și totuși, cineva va găsi o variantă, o procedură, care va face ceva ca această persoană, acest OM să beneficieze de asistență medicală de specialitate în cel mai scurt timp posibil. Altfel, aruncăm cu „zoaie” pe Constituția României și Declarația Universală a Drepturilor Omului!
