Lacrimi și tristețe! Povestea unei familii care a avut în plasament doi copii! Revenim și adresăm niște întrebări publice! Este Protecția Copilului o instituție care apără și protejează drepturile acestor copii? Cine se ocupă de educația acestor copii! Cine îi pregătește pentru viața de adult? Ce trebuie să îndure acești copii, pe perioada în care sunt „depozitați” în centrele de plasament? Unde ajung copiii după ce părăsesc sistemul? Unde începe și unde se termină conceptul de „interes superior al copilului„? Ce simt asistenții maternali care au avut în grije copii din centrele de plasament? Interesează pe cineva ceea ce se întâmplă în aceste orfelinate? Unde sunt profesioniștii în asistență socială? Unde sunt educatorii? Unde sunt oamenii cu suflet, cu inimă, cu empatie si afecțiune? La protecția Copilului și-au făcut cuib tot felul neaveniți, de rezerviști, de pensionari! Conducerea acestei instituții are alte priorități. Aceștia se sfâșie, între ei, pentru scaun și ciolan! Putere și influență! Familii, cumetri și cumetrii, toți specialiști de primă mână! Concursuri ilegale, trucate, doar pentru acces în „fortăreață”!? Retrogradări și avansări doar din pix! O rotire de cadre cu aceiași protagoniști! Unde sunt copiii, beneficiarii acestui sistem „îmbuibat de specialiști”!? Copiii sunt tot acolo, într-o zonă marginalizată și lipsită de interes! În zona suferinței, în zona tristeții, în zona deziteresului, în zona palmelor, în zona umilințelor, în zona abuzului, într-o zonă rece și întunecată! Copiii reprezintă un „total” sau un număr din „total”!? Asta opinăm noi!
Vom continua să prezentăm cazuri din acest sistem de protecție a copilului!
