La 12 mai 2014, Consiliul a adoptat textul orientărilor UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline.Libertatea de opinie și de exprimare sunt drepturi fundamentale ale fiecărei ființe umane. Fiind indispensabile pentru demnitatea individuală și pentru dezvoltarea personală, acestea constituie, de asemenea, elementele esențiale pentru democrație, statul de drept, pace, stabilitate, dezvoltarea durabilă favorabilă incluziunii și participarea la afacerile publice. Statele au obligația de a respecta, a apăra și a promova drepturile la libertatea de opinie și de exprimare.
Libertatea de opinie și de exprimare sunt esențiale pentru respectarea și exercitarea unei game largi de alte drepturi ale omului, inclusiv libertatea de asociere și de întrunire, libertatea de gândire, de religie sau de credință, dreptul la educație, dreptul de a participa la viața culturală, dreptul la vot și toate celelalte drepturi politice legate de participarea la afacerile publice. Democrația nu poate exista fără acestea. Libertatea de opinie și de exprimare sunt importante în sine pentru promovarea dezvoltării personale și a autonomiei persoanelor. Libertatea de exprimare, inclusiv de exprimare artistică, este esențială pentru dezvoltarea și manifestarea identității persoanelor în societate.
O mass-media liberă, diversă și independentă este esențială în orice societate pentru a promova și a apăra libertatea de opinie și de exprimare și alte drepturi ale omului. Prin facilitarea liberei circulații a informațiilor și a ideilor privind aspectele de interes general și prin asigurarea transparenței și a responsabilității, mass-media independentă constituie una dintre pietrele de temelie ale unei societăți democratice. În absența libertății de exprimare și a libertății mass-mediei, nu pot exista cetățeni informați, activi și angajați.
Jurnaliștii, prin activitatea lor de dezvăluire a abuzurilor de putere, de informare privind corupția și de punere sub semnul întrebării a opiniilor primite, sunt adesea expuși riscului specific de intimidare și violență. Astfel de atacuri și intimidări – deseori însoțite de un refuz din partea autorităților statului de a ancheta efectiv și de a pune capăt impunității pentru astfel de acte – reprezintă un atac nu numai asupra victimei, dar pot, de asemenea, să limiteze posibilitatea publicului de a primi informații și idei. Eforturile de protejare a jurnaliștilor nu ar trebui să se limiteze la persoanele recunoscute în mod oficial ca jurnaliști, ci ar trebui să includă, de asemenea, personalul de sprijin, precum și alte categorii, cum ar fi „cetățenii jurnaliști”, bloggerii, activiștii din cadrul mijloacelor de comunicare sociale și apărătorii drepturilor omului, care folosesc noile mijloace de comunicare în masă pentru a atinge un public larg. Eforturile de a pune capăt impunității pentru infracțiunile săvârșite împotriva jurnaliștilor și a altor actori din domeniul mass-mediei trebuie să fie asociate cu apărarea și protejarea apărătorilor drepturilor omului. Inovațiile tehnologice în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor au creat noi posibilități pentru cetățeni de a difuza informații către un public larg și au avut un impact important asupra participării și contribuției cetățenilor la procesele decizionale. Aceste inovații au adus, de asemenea, noi provocări. Toate drepturile omului care există offline trebuie să fie apărate, de asemenea, online, în special dreptul la libertatea de opinie și de exprimare și dreptul la viață privată, care include, de asemenea, protecția datelor cu caracter personal.
Dreptul la libertatea de opinie și de exprimare este consacrat în articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP). Articolul 19 din PIDCP prevede că „Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită ori artistică, sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa. Exercitarea libertăților prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă obligații și răspunderi speciale. În consecință, ea poate fi supusă anumitor limitări care trebuie însă stabilite în mod expres prin lege și care sunt necesare: a) respectării drepturilor sau reputației altora; b) apărării securității naționale, ordinii publice, sănătății sau moralității publice.” O sursă utilă de orientări pentru interpretarea articolului 19 este Comentariul general nr. 34 al Comitetului pentru Drepturile Omului al ONU (UNHRC/GC34).
Dreptul de a nu avea de suferit din cauza opiniilor sale!
Orice persoană are dreptul a nu avea de suferit din cauza opiniilor sale. Acest drept cuprinde, de asemenea, dreptul de a-și schimba opinia ori de câte ori și pentru orice motiv persoana alege să procedeze astfel în mod liber. Nicio persoană nu poate fi supusă încălcării oricăror drepturi care îi revin în baza opiniilor sale reale, percepute sau presupuse. Este interzisă orice formă sau efort de a constrânge o persoană să aibă sau să nu aibă o opinie. Toate formele de opinie sunt apărate, inclusiv opiniile sociale, politice, științifice, istorice, morale și religioase. Statele nu pot să impună excepții sau restricții ale libertății de opinie și nici nu pot să incrimineze faptul de a avea o opinie. Internetul și tehnologiile digitale au extins posibilitățile persoanelor fizice și ale mass-mediei de a-și exercita dreptul la libertatea de exprimare și la accesul liber la informațiile online. Orice restricție care împiedică fluxul de informații offline sau online trebuie să fie în concordanță cu limitările admise, astfel cum se prevede în legislația internațională în domeniul drepturilor omului!
Sursa foto -ZIUA de Constanța!
