Înalta Curte de Casație și Justiție clarifică aplicarea art. 336 alin. (2) din Codul penal privind conducerea sub influența substanțelor psihoactive
În data de 27 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a emis Decizia nr. 25/2025, oferind interpretări esențiale asupra infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută la art. 336 alin. (2) din Codul penal. Această hotărâre a fost pronunțată în urma sesizărilor formulate de Curțile de Apel Brașov și Cluj, care au solicitat lămuriri privind condițiile necesare pentru a se considera că o persoană se află „sub influența unor substanțe psihoactive” în contextul conducerii unui vehicul.


foto imagini de la accidente în care șoferii era drogați!
Un apel la vigilență din partea societății civile!
Într-o lume ideală, legile sunt făcute pentru a ne proteja. Într-o lume mai puțin ideală, legile sunt interpretate astfel încât să protejeze mai degrabă infractorii decât cetățenii cinstiți. Iar în România post-Decizia 25/2025, suntem pe cale să asistăm la o transformare periculoasă a siguranței rutiere: de la „toleranță zero” la „scăpăm cine poate”.
Cum a devenit „sub influență” un termen relativ?
Prin Decizia 25/2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că pentru condamnarea unui șofer prins cu substanțe psihoactive în sânge, nu este suficientă prezența drogului în organism – trebuie dovedită și afectarea capacității de a conduce. Pe hârtie, pare rezonabil. În realitate, deschide un joc periculos de-a „să vedem cine scapă”.
Pentru că, să fim sinceri, câți șoferi își vor recunoaște vreodată incapacitatea? „Da, domnule polițist, m-am urcat la volan cam amețit de la cannabis, dar am crezut că sunt OK!” – nimeni, niciodată.
În schimb, ceea ce vom vedea este un nou val de avocați bine pregătiți, care vor jongla cu expertize toxico-legale, metaboliți inactivi și valori cut-off internaționale pentru a-și scoate clienții basma curată.
Rețeta perfectă pentru șoferii drogați care vor „scăpa”!
- Drog detectat? Nu e problemă! Un test pozitiv nu mai este suficient. Avocații vor cere expertize suplimentare, iar până când rezultatele ajung, cazul se răcește.
- Metaboliți inactivi? Atunci ești „nevinovat”! THC-COOH rămâne în sânge zile întregi, dar nu te mai afectează. Perfect! Dar cine garantează că fix în momentul controlului șoferul nu era afectat? Nimeni.
- Examen clinic? Ba da, uite că merg drept! Testele standardizate de sobrietate nici măcar nu sunt implementate în România. Deci, fără martori sau dovezi concrete, un șofer prins cu droguri în sânge poate spune simplu: „M-am simțit bine, domnule judecător.”
Un cadou nesperat pentru cei care vor să joace ruleta rusească pe șosele!
Dacă până acum, mulți ezitau să conducă sub influența drogurilor de frica unei condamnări sigure, de acum înainte mesajul este clar: „Dacă ai un avocat bun, ai șanse mari să scapi.”
Și asta ne îngrijorează teribil. Într-o țară unde alcoolul la volan încă face ravagii, unde poliția rutieră abia reușește să țină pasul cu numărul de accidente, de ce ne complicăm și mai mult treaba? Cât timp mai avem până când testele toxicologice vor deveni simple „recomandări” și fiecare șofer prins drogat va spune că e „o eroare de laborator”?
Apel la rațiune: Nu lăsați justiția să devină un manual de scăpare pentru șoferii drogați!
În loc să relaxăm legea, ar trebui să o întărim. În loc să permitem ca avocații să se joace cu definițiile „influenței”, ar trebui să avem:
Testare toxicologică standardizată și rapidă, fără posibilitatea amânării.
Testele de sobrietate pe teren implementate la nivel național.
Pedepse aspre pentru șoferii prinși cu droguri, indiferent de „nivelul influenței”.
Pentru că la final, fiecare om nevinovat care va muri din cauza unui șofer drogat „scăpat” este o crimă pe care sistemul nostru de justiție ar fi putut și ar fi trebuit să o prevină.
Vrem siguranță, nu avocați ingenioși care demonstrează că „influența” este doar o chestiune de interpretare.
Conform deciziei ÎCCJ, pentru a întruni elementele constitutive ale infracțiunii menționate, nu este suficientă doar detectarea prezenței unei substanțe psihoactive în probele biologice ale conducătorului auto. Este necesar să se demonstreze că substanța identificată are potențialul de a afecta capacitatea de a conduce a persoanei în cauză. Aceasta înseamnă că simpla prezență a unei substanțe psihoactive în organism nu implică automat răspunderea penală; trebuie să se stabilească și influența acesteia asupra abilităților de conducere.
De ce nu extindem interpretarea și cu privire la conducerea sub influența băuturilor alcoolice? Să știm una și bună!