Modul în care Bogdan Peșchir a fost legitimat în fața presei, împotriva voinței sale, ridică semne serioase de întrebare asupra respectării drepturilor fundamentale ale omului în România. Într-un stat de drept, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție până la o decizie definitivă a instanței. Cu toate acestea, ceea ce s-a întâmplat recent cu omul de afaceri brașovean sfidează această garanție constituțională și ridică suspiciuni de abuz din partea autorităților.
O legitimare forțată și ilegală?
Atunci când a fost ridicat de mascați, Bogdan Peșchir a fost, fără îndoială, legitimat conform procedurilor legale. De ce a fost necesară o a doua legitimare, de această dată în fața camerelor de filmat, expunându-i identitatea în mod umilitor, în fața unei țări întregi? De ce un ofițer de poliție a considerat oportun să prezinte presei documentul său de identitate? Aceste întrebări trebuie să primească răspunsuri urgente din partea instituțiilor responsabile.
Tratament degradant și încălcarea normelor internaționale!
Articolul 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului interzice tratamentele inumane și degradante. Filmarea și expunerea publică forțată a unui suspect, care beneficiază de prezumția de nevinovăție, reprezintă un abuz și o formă de umilire nejustificată. Nu este pentru prima dată când astfel de practici sunt utilizate pentru a influența opinia publică și pentru a construi o imagine de vinovăție înainte ca instanțele să se pronunțe.
sursă foto PROTV
Expunerea publică a lui Bogdan Peșchir și prezentarea documentului său de identitate în fața presei pot constitui încălcări ale mai multor drepturi fundamentale, printre care:
- Dreptul la viață privată: Dezvăluirea publică a identității și a altor informații personale fără consimțământul individului poate încălca dreptul la respectarea vieții private și de familie, garantat de articolul 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO).
- Dreptul la un proces echitabil și prezumția de nevinovăție: Expunerea mediatică excesivă a unui suspect poate prejudicia imparțialitatea procesului și poate afecta prezumția de nevinovăție, garantată de articolul 6 al CEDO.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a abordat în mai multe rânduri astfel de situații:
- Cauza Axel Springer SE și RTL Television GmbH împotriva Germaniei (2017): În această speță, CEDO a analizat interdicția impusă unor companii media de a publica imagini în care un acuzat de crimă putea fi identificat. Curtea a considerat că protejarea drepturilor individuale ale acuzatului prevalează asupra interesului public de a fi informat, subliniind importanța respectării prezumției de nevinovăție și a dreptului la viață privată în timpul procedurilor penale.
- Cauza Bédat împotriva Elveției (2016): Această cauză a vizat condamnarea unui jurnalist pentru publicarea unor documente confidențiale dintr-o anchetă penală. CEDO a concluzionat că sancționarea jurnalistului nu a încălcat articolul 10 privind libertatea de exprimare, evidențiind necesitatea protejării bunei desfășurări a justiției și a drepturilor acuzatului la un proces echitabil și la respectarea vieții private.
- Un alt exemplu este cauza Allen împotriva Regatului Unit (2013), în care CEDO a subliniat importanța respectării principiului prezumției de nevinovăție și a criticat orice acțiune care ar putea sugera vinovăția unei persoane înainte de o decizie definitivă a instanței.
- De asemenea, în cauza Salabiaku împotriva Franței (1988), Curtea a reafirmat faptul că orice derogare de la prezumția de nevinovăție trebuie să fie proporțională și justificată de un interes public clar definit, altfel riscând să încalce drepturile fundamentale ale omului.
Aceste decizii subliniază obligația autorităților de a proteja drepturile fundamentale ale persoanelor implicate în proceduri penale, inclusiv dreptul la viață privată și prezumția de nevinovăție. Expunerea publică nejustificată a unui suspect poate constitui o încălcare gravă a acestor drepturi și poate atrage sancțiuni din partea instanțelor internaționale.
Răspunde cineva pentru acest abuz?
Autoritățile trebuie să explice public motivele pentru care s-a recurs la această metodă de expunere a unui suspect și să ia măsuri împotriva celor care au încălcat legea. Într-un stat democratic, astfel de practici nu își au locul, iar cei responsabili trebuie să fie trași la răspundere.
Nu putem rămâne pasivi în fața unor astfel de derapaje grave. Societatea civilă, presa independentă și organizațiile pentru apărarea drepturilor omului trebuie să ceară explicații clare și măsuri ferme pentru prevenirea unor astfel de abuzuri pe viitor. Demnitatea fiecărui cetățean trebuie protejată, iar statul nu poate călca în picioare drepturile fundamentale fără consecințe.
Și da, rămâne întrebarea: ROMÂNIA încotro te îndrepți?
