Copiii nimănui: sclavi în grija statului! Centrele de plasament din România au devenit, pentru mulți copii, închisori ale durerii. Abuzul nu e o excepție — e o rutină. Fizic, emoțional, psihologic. Strigătele lor se pierd în pereții reci, iar lacrimile lor nu curg pe rețelele de socializare. Sunt vizibile doar celor care aleg să vadă!
Ca să înțeleagă tot omul cam ce se întâmplă la Protecția Copilului Brașov și cum sunt abuzați copii cu dizabilități! Am prezentat public acest caz , halucinant de-a dreptul, în luna Mai 2023!
Într-o țară care pretinde că protejează copiii, în realitate, cei mai vulnerabili dintre ei sunt transformați în forță de muncă pentru confortul angajaților statului. Nu, nu e o exagerare. Se întâmplă aici, în România, sub ochii noștri, în centrele de plasament – acele locuri care, în teorie, ar trebui să ofere sprijin, grijă și siguranță.
La orfelinatul din Săcele, județul Brașov, condus de o funcționară de carieră, Mirela Lăcătușu – un exponent al sistemului învechit, obedient și cinic –, doi tineri cu dizabilități au fost scoși ilegal, în repetate rânduri, la muncă fizică. 8 ore pe zi, nu la terapie sau la activități educative, ci să muncească la casa personală a unui alt angajat al Direcției pentru Protecția Copilului Brașov, Răzvan Cicorschi.
Acești copii – pentru că despre copii e vorba, chiar dacă aveau (la data faptelor) 16 sau 18 ani – au fost exploatați ca niște sclavi de către exact aceia care erau plătiți de noi toți să-i ocrotească. Ca să nu se afle amploarea abuzului, registrul de evidență a ieșirilor a fost “pierdut”. Practică veche în acest sitem de protecție. Dar chiar și așa, Avocatul Poporului a reușit să demonstreze: unul dintre băieți a fost dus la muncă 33 de zile, celălalt 16.
Aceasta nu este doar o încălcare a legii. Este o crimă morală. Este dovada că în centrele statului român, copiii abandonați devin bunuri de consum. Mâini ieftine de lucru. Resurse umane de care sistemul abuziv se folosește cu o seninătate înfiorătoare.
Între timp, instituția tăcea. Nimeni nu a ieșit public să își asume responsabilitatea. Nu s-au anunțat reforme, nu s-au făcut epurări. Dimpotrivă: s-a încercat mușamalizarea cazului, minimalizarea faptelor și protejarea celor vinovați. Să nu deranjăm „oamenii din sistem”.
Dar nu, nu este un caz izolat. Este un simptom al unui mecanism bolnav care funcționează pe tăcere, teamă și complicitate. Un mecanism în care plângerile sunt ignorate, copiii sunt tratați ca simple dosare, iar angajații abuzatori sunt mutați „disciplinar” în altă parte, ca în vremurile de tristă amintire.
Ovidiu Dorel Munteanu, angajatul care a organizat exploatarea celor doi tineri, a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de supunere la muncă forțată, faptă prevăzută la art. 212 Cod Penal, cu circumstanțe agravante prevăzute la art.77 Cod Penal, litera e) și aplicarea art. 38 Cod Penal, referitor la concursul de infracțiuni– profitând de dizabilitatea și vulnerabilitatea victimelor. Dosarul se află pe rolul Judecătoriei Brașov cu numărul 19853/197/2025.
Este un pas, dar nu suficient. Unde sunt restul? Unde sunt directorii care au permis, au știut și au tăcut? Unde este vocea instituției care ar fi trebuit să ceară iertare în numele statului?
Copiii din centrele de plasament nu au părinți care să țipe pentru ei. Nu au rude care să-i apere. Tocmai de aceea, noi toți trebuie să fim vocea lor.
Dacă tăcem și în fața acestui caz, când sclavia modernă se face cu antetul statului român, atunci ne facem complici.
Mulțumim Avocatului Poporului pentru implicare. Dar acest caz nu trebuie să se încheie cu o condamnare simbolică. Ci cu o revoltă reală. Cu demiteri, reforme și urmăriri penale până la vârful ierarhiei.
Altfel, mâine vor fi alți copii. Alți tineri vulnerabili transformați în servitori.
Și totul, în numele protecției copilului.
Ovidiu Dorel Munteanu, șmecherul plătit din bani publici, este bine, la același loc de muncă. Beneficiarul muncii celor doi tineri cu dizabilități, Răzvan Cicorschi, am înțeles că s-a transferat la ANAF. Băiat bun, nu putea să nu-și găsească alt cuib, bine plătit și tot din punga publică! Este superb, ce poți să mai spui. Psiholog de meserie, bănuim că acordă consiliere psihologică contribuabililor. Cam acesta este tabloul mizerabil, inuman, o radiografie pe scurt a abuzului, a mușchilor, a interesului și preocupării conducerii de la Protecția Copilului Brașov condusă de Julieta Gîrbacea, cu sprijinul, tacit sau nu, a Consiliului Județean Brașov!
Trimiterea în judecată nu înseamnă vinovăție! Prezumția de nevinovăție ființează și în cazului lui Ovidiu Dorel Munteanu, până la o decizie definitivă de condamnare, pronunțată de către o instanță de judecată!
