Decizia Curții Constituționale a României de a declara constituțională legea care majorează vârsta de pensionare a magistraților și reduce pensiile de serviciu a fost prezentată ca o reformă necesară pentru echitate bugetară. În orice stat, puterea executivă și legislativă stabilesc bugetele. Este un atribut legitim al guvernării. Însă atunci când:
- modificările financiare afectează direct statutul unei alte puteri în stat,
- aceste modificări sunt repetate și impredictibile,
- iar efectul lor poate influența funcționarea instituțională,
apare o întrebare esențială: mai vorbim doar despre reformă sau despre repoziționarea echilibrului dintre puteri?
Pentru Consiliul Superior al Magistraturii însă, efectele pot fi dramatice: plecări din sistem, scăderea atractivității profesiei și risc de „colaps sistemic inevitabil”.
Din perspectiva ASUM – organizație dedicată apărării drepturilor omului – miza nu este una corporatistă, ci una constituțională și democratică: dreptul cetățeanului la un proces echitabil și la o justiție independentă!
Dreptul la un proces echitabil nu este negociabil!
Articolul 21 din Constituția României garantează accesul liber la justiție, iar articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră dreptul la un proces echitabil într-un termen rezonabil.
Dacă deficitul de magistrați se adâncește, dacă dosarele se acumulează și dacă presiunea profesională devine insuportabilă, primele afectate nu sunt ,,privilegiile,, magistraților, ci drepturile cetățenilor:
- întârzieri majore în soluționarea cauzelor;
- creșterea duratei arestărilor preventive;
- blocaje în litigii de muncă, familie sau proprietate;
- scăderea calității actului de justiție.
Independența justiției nu este un privilegiu al magistraților, ci o garanție a cetățeanului împotriva abuzului de putere.
Potrivit standardelor europene și jurisprudenței Curtea de Justiție a Uniunii Europene și ale Curtea Europeană a Drepturilor Omului, independența justiției presupune nu doar absența intervențiilor directe, ci și existența unor garanții statutare stabile și previzibile. Modificarea repetată a regimului de pensionare al magistraților ridică o problemă de securitate juridică și de încredere legitimă – principii esențiale într-un stat de drept.
Când statutul magistratului devine instabil și expus presiunilor politice, echilibrul dintre puterile statului este afectat. Or, separația puterilor nu este o formulă teoretică, ci un mecanism de protecție a drepturilor fundamentale.
Reforma este legitimă. Vulnerabilizarea nu este! ASUM susține că orice sistem public poate și trebuie reformat în spiritul echității și sustenabilității. Însă reforma ar trebui să respecte trei condiții esențiale:
- Proporționalitate – măsurile să nu afecteze în mod excesiv funcționarea justiției;
- Predictibilitate – să nu genereze insecuritate juridică;
- Protejarea independenței reale a magistratului.
Dacă efectul cumulat al modificărilor conduce la plecări masive și la paralizarea instanțelor, atunci costul reformei va fi suportat de cetățeni.
Pentru ASUM, întrebarea nu este dacă pensiile speciale sunt populare sau nu în discursul public. Întrebarea este: va putea cetățeanul vulnerabil să obțină o hotărâre judecătorească într-un termen rezonabil, va avea parte de un judecător independent, ferit de presiuni directe sau indirecte?
Dacă răspunsul devine incert, atunci discuția nu mai este despre bugete, ci despre calitatea democrației. Decizia Curții Constituțională a României ( nefiind una unanimă însă, 6-3) închide o etapă juridică, dar deschide una democratică. Apărarea drepturilor omului începe cu apărarea independenței justiției.
