În comuna Apața se conturează un nou episod care ridică serioase semne de întrebare asupra modului în care sunt gestionate deciziile publice și banii comunității. Nu discutăm despre necesitatea unei capele mortuare – aceasta este reală și legitimă. Discutăm însă despre unde, cum și, mai ales, în ce condiții se încearcă impunerea acestui proiect.
Autorizația de Construire nr. 10 din 09.03.2026 scoate la iveală o practică ce pare desprinsă din manualul „cum să ocolești legea fără să o încalci pe față”. Printr-o dezmembrare succesivă a unui teren aflat în zona de protecție a unui monument istoric, s-a obținut, ca prin magie, o parcelă „curată” din punct de vedere birocratic. Dar întrebarea firească este: s-a schimbat cu adevărat realitatea din teren sau doar hârtiile?
Pentru că, în fapt, capela va fi construită în același loc, cu același impact asupra vecinilor și asupra patrimoniului. Doar că, între timp, vecinii au fost eliminați din ecuație. Fără acord, fără consultare, fără drept la opinie. Este aceasta administrație publică sau inginerie de culise?
Mai mult, această dezmembrare ridică o altă întrebare legitimă: ce utilitate reală va avea în viitor acea fâșie de teren rezultată? 87 mp cu o lățime de 2 metri, doar pe laturile cu imobile de locuit. Sau scopul ei a fost exclusiv unul tactic, să „rezolve” o problemă de avize incomode? Dacă da, atunci vorbim nu doar de o decizie discutabilă, ci de utilizarea banului public pentru artificii cadastrale fără valoare reală pentru comunitate. Aici poate intervenii Curtea de Conturi.
Iar dacă acest lucru nu era suficient, amplasamentul ales sfidează orice logică urbanistică și bun-simț. Cum poate o administrație să considere potrivită construirea unei capele mortuare chiar lângă un loc de joacă pentru copii? Ce mesaj transmite această asociere? Ce impact psihologic are asupra celor mici, care ar trebui să se bucure de un spațiu de recreere, nu să fie martorii unui flux constant de ceremonii funerare?
Și nu ne oprim aici. Capela este proiectată într-o zonă dens locuită, în imediata apropiere a caselor. Cine și-a asumat responsabilitatea pentru disconfortul zilnic al locuitorilor? Există studii de impact reale sau doar decizii luate din birou, fără legătură cu viața de zi cu zi a oamenilor?
În paralel, o altă inițiativă – cea a Parohiei Evanghelice-Lutherane – este deja în curs, finanțată din fonduri proprii. În acest context, de ce se dublează investițiile publice într-un mod care pare lipsit de viziune și coordonare? Cui folosește această suprapunere?
Poate cea mai gravă problemă rămâne însă modul în care a fost atribuit contractul de execuție. O societate proaspăt înființată, fără un istoric solid, beneficiază de o atribuire directă. Este aceasta o coincidență sau un nou exemplu de „băieți deștepți” conectați la banul public? Ce criterii au stat la baza acestei decizii? Transparență sau favoritism?
Între timp, cetățenii nu au rămas pasivi. O petiție online, semnată de numeroși locuitori, solicită clar: suspendarea imediată a lucrărilor și reevaluarea autorizației emise. Este un semnal evident că vorbim despre o decizie care nu are susținerea comunității, ci dimpotrivă, generează revoltă și neîncredere.
Dar poate cea mai apăsătoare întrebare rămâne legată de bani. Vorbim, în esență, despre reabilitarea unei clădiri existente și schimbarea destinației acesteia într-o capelă mortuară. Nu despre o construcție complexă, nu despre un obiectiv de anvergură regională, ci despre o intervenție într-o zonă rurală, într-o comună de dimensiuni reduse.
Atunci cum se justifică valoarea investiției?
Ce anume din acest proiect „umflă” costurile?
Există o evaluare reală a lucrărilor sau doar o oportunitate de a cheltui bani publici fără o fundamentare solidă?
Cei care ne-au contactat au formulat o întrebare simplă, dar apăsătoare: al cui primar este Dragan Gyorgy?
Reprezintă interesele comunității sau asistăm la decizii care servesc alte agende? În lipsa unei transparențe reale, astfel de întrebări devin inevitabile. Oamenii observă un tipar: o autorizație controversată, o dezmembrare de teren greu de justificat, o atribuire directă către o firmă nou-înființată și un amplasament care sfidează logica urbanistică. De aici apare firesc și următorul semn de întrebare,
cine îl consiliază pe primar în luarea acestor decizii?
Sunt aceste hotărâri rezultatul unor analize profesioniste sau al unor influențe discutabile?
Toate aceste întrebări nu sunt simple speculații, ci reflectă îngrijorări legitime ale unei comunități care simte că este ocolită, ignorată și pusă în fața faptului împlinit. O capelă mortuară este un simbol al respectului față de cei plecați dintre noi. Dar modul în care se încearcă realizarea acestui proiect riscă să devină un simbol al lipsei de respect față de cei vii.
Când cetățenii , cei care te-au ales să-i reprezinți și să le protejezi interesele, ajung să te deranjeze, reacția firească într-o administrație responsabilă ar fi dialogul. În schimb, în cazul de față, asistăm la o cu totul altă abordare, ignorare, lipsă de transparență și utilizarea unor tertipuri administrative pentru a ocoli legea și vocea comunității.
Cimitirele pe care ar trebui să le deservească (trei) această casă mortuară, se află la distanțe cuprinse între 800-1200 metri depărtare.
