Există, în administrația publică locală, două tipuri de instituții: cele care aplică legea și cele care reușesc, cu un talent remarcabil, să o reinterpreteze într-o manieră aproape literară. În această a doua categorie pare să se înscrie, cu o naturalețe dezarmantă, poliția locală Brașov (haiducia locală), dacă ne raportăm la modul în care a fost întocmit procesul-verbal seria PL nr. 0062446.
Să începem cu ceea ce, în orice manual de drept contravențional, ar trebui să fie elementar: cronologia.
Controlul este realizat, conform actului, la data de 18.08.2025. Până aici, nimic spectaculos. Numai că fapta „constatată” este datată 31.07.2025. Deja intrăm într-o zonă interesantă: nu mai vorbim despre constatare directă, ci despre o formă de reconstituire retroactivă, fără a se explica în mod riguros prin ce mijloace probatorii s-a ajuns la această concluzie.
Dar adevărata performanță vine abia ulterior: procesul-verbal este întocmit la data de 05.02.2026 și 06.02.2026!!!
Da, ați citit corect.
Adică, într-o succesiune logică pe care nici măcar literatura SF nu o tratează cu atâta dezinvoltură:
- fapta are loc în 31 iulie 2025
- este „constatată” în 18 august 2025
- dar este sancționată în 5 februarie 2026 și 6 februarie 2026!!!
Agentul constatator, Dumbravă Ioana, merită tot ce este mai bun, un monument, o odă, o ceva, orice! De ce să închei procesul verbal după 6 luni de zile de la data controlului? Desigur, Legea permite acest lucru, dar totuși, de ce să aștepți atât? Ar fi trebuit să sune cineva, de undeva? Persoana sancționată, este una cunoscută în spațiul public. Aștepți 6 luni, îl închei în două zile consecutive (5 și 6 februarie) și îl închei prost rău de tot. Asta este o performanță!
Pe bună dreptate te întrebi, Proces-verbal sau exercițiu de imaginație?
Dincolo de acest aspect, care ar fi suficient, în sine, pentru a pulveriza prezumția de legalitate a actului, documentul suferă de o serie de carențe care îl apropie mai degrabă de un draft nefinalizat, decât de un act juridic valid. Descrierea faptei este vagă, fragmentată, lipsită de coerență tehnică. Nu există o individualizare clară a conduitei, nu se explică în ce constă concret ilicitul, nu se indică precis elementele materiale, nici împrejurările relevante. Se invocă dispoziții din Legea nr. 50/1991, însă fără o corelare riguroasă între textul legal și situația de fapt. Practic, avem o etichetare juridică aplicată mecanic, fără demonstrarea subsumării.
Un alt element care merită o atenție aparte este capitolul „martori”! Procesul-verbal consemnează, cu o seninătate aproape poetică, că „persoanele de față refuză să semneze”. Care persoane? Unde sunt identificate, cum au fost identificate și cine le-a identificat? Ce calitate au? Cum au perceput fapta? Nimic. Tăcere totală! Martorii devin, astfel, o categorie abstractă, aproape filozofică. Există, dar nu pot fi individualizați. Refuză, dar nu știm cine. Sunt „de față”, dar nu sunt identificați. În drept, această abordare nu se numește simplificare administrativă. Se numește nulitate, abuz și prostie cu carul.
În mod complementar, procesul-verbal consemnează că… contravenientul nu este de față! Normal, cum să fie? L-a invitat cineva? Orice contravenient are dreptul să formuleze obiecțiuni. Cum s-a respectat acest drept persoanei sancționate? Situație frecventă, nimic neobișnuit, dacă ar fi fost urmată de respectarea procedurilor legale privind comunicarea și garantarea dreptului la apărare.
Numai că, în contextul general al documentului, această mențiune nu mai apare ca o simplă constatare factuală, ci ca parte a unui tablou mai larg în care nimeni nu este clar identificat, nimic nu este riguros probat, iar totul este afirmat.
Un proces-verbal de contravenție nu este o simplă formalitate birocratică. Este un act juridic care trebuie să respecte standarde minime de:
- coerență logică
- rigoare cronologică
- individualizare a faptei
- respectare a dreptului la apărare
Când aceste standarde sunt ignorate, rezultatul nu mai este un act de autoritate, ci o anecdotă administrativă.
În cazul de față, avem toate ingredientele:
- o cronologie imposibilă,
- o descriere deficitară a faptei,
- martori inexistenți în concret,
- și o aplicare formală a legii, fără conținut.
Dacă Poliția Locală Brașov intenționa să demonstreze eficiență, rezultatul este, din păcate, invers: un exemplu didactic despre cum nu se întocmește un proces-verbal.
Mai grav este că ,,mizeria,, aceasta, o capodoperă de prostie, este semnată și de către directorul executiv al poliției localeȘuraru Mădălin. Acum, nu știm dacă a citit ce a semnat și nici dacă a înțeles ce a semnat. Dacă a citit, situația este gravă! Dacă nu a citit, situația este mult mai gravă! Amintim că Șuraru Mădălin este un tânăr pensionar MAI, care cumulează, poetic vorbind, pensia cu salariul generos, plus multe alte privilegii. Mașină cu nino-nino…etc! Acesta a fost ,,cules,, de pe holurile primăriei Brașov și uns șef peste ,,haiducii,, locali.
Acesta este nivelul de pregătire, iar acesta este un exemplu de prostie declarată, semnată și asumată. Asta plătesc generos brașovenii din taxele si impozitele lor. Felicitări!
Dacă cei menționați doresc să transmită un punct de vedere, îl vom publica.
imagine generată cu AI
