Demisia ministrului Culturii, Demeter András István, după scandalul provocat de înregistrarea în care afirma că…„își bagă p*** în interesul național”, a demonstrat că uneori presiunea publică încă mai produce efecte în politica românească. Declarația a fost considerată incompatibilă cu demnitatea funcției, iar retragerea sa a venit rapid, după un val uriaș de indignare publică.
La Brașov însă, standardele par ceva mai relaxate. Sau poate mai convenabile.
Szenner Zoltan Huba, administrator public al Consiliului Județean Brașov și președinte ADI ISO Mediu, și-a permis într-o ședință publică de la Primăria Bran să îi compare pe consilierii locali din comuna Părău cu niște „șoareci”, pentru simplul fapt că nu au votat cum ,,trebuia,, un contract privind SMID-ul. Replica sa – „când pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă” – nu a fost doar o zicere neinspirată, ci expresia unei aroganțe administrative mizere care spune multe despre modul în care unii funcționari înțeleg democrația locală.
Tradus pe românește: dacă niște aleși locali nu execută ordinele sistemului, devin „șoareci”!
Cam acesta pare să fie mesajul transmis de omul antreprenor, înfipt de Președintele Consiliului Județean Brașov, Adrian Veștea, în funcții publice care, teoretic, ar trebui să fie un exemplu de conduită și comportament, nu de golan și nu folosind astfel de catalogări. La Szenner Zoltan nu avem nici o așteptare. Un mincinos, un obedient mâinii care la înfipt în scaunul public, un om deranjat de adevăr în general. Iritarea acestuia este vizibilă, că doar de aceasta ne-a blocat accesul la pagina de Facebook și șterge tot ce nu-i este pe placul inimii și sufletului. El este cel care povestea cu seninătate, amuzat chiar, cum și-a bătut câinele bolnav cu pumni în cap, regretând cu nu și-a luat o bâtă cu el.
,,Aveam un câine de munte de Pirinei, m-am dus să-i dau de mâncare în ianuarie, la Miercurea Ciuc, eu eram în tricou când m-am dus la el. Câinele probabil că avea niște probleme de la otită, nu a vrut să iasă să mănânce și eu am băgat mâna și l-am tras și în momentul ăla m-a mușcat o dată și după aia a sărit afară. Am mers în casă și m-a pansat Diana. Am plecat înapoi să lămuresc cu câinele cine-i șeful. Câinele avea 70 și ceva de kilograme. Și mi-am luat haine pe mine, dar am făcut greșeala că n-am luat nicio bâtă cu mine, ci m-am dus să bat câine cu mâinile goale. Câinele a fugit la el în coteț. L-am răsturnat cu coteț cu tot, l-am scos afară și l-am încolțit. Știam că dacă îl încolțesc, atunci o lămurim. Diana a văzut de sus și a zis că era clar care pe care. Câinele m-a mușcat de mână, mi-a fisurat osul, efectiv îi dădeam pumni în cap și nici nu clipea, nimic. Deci, într-un câine de 70 de kile poți să dai cu mâna, îl doare fix în cot. Am reușit să ne înțelegem, dar mâinile mele erau praf. Eu n-am reușit să semnez la căsătoria civilă și prietenii mei ziceau: „Vezi, câinele, cel mai bun prieten al omului? A vrut el să-ți zică ceva,, declarație consemnată de fwdbv.ro
Diferența dintre Demeter și Szenner nu este una de fond, ci doar de decor. Unul a avut un derapaj verbal mizerabil la nivel național și a plecat. Celălalt a avut o exprimare la fel de mizerabilă la nivel local și, până acum, nu pare deranjat de scandal. Deloc! Nicio asumare. Nicio intenție de demisie. Nimic!
Asta ridică inevitabil întrebarea: la Brașov există imunitate pentru aroganță, dispreț și limbaj suburban din partea unor ,,ciudați,, plătiți din bani publici?
Pentru că într-o administrație sănătoasă, respectul față de aleșii locali, față de comunități și de cetățeni, nu este opțional. Iar când un funcționar public începe să vorbească despre consilieri locali aleși de către cetățeni ca despre niște „șoareci”, problema nu mai este doar de limbaj. Este de mentalitate. Dacă alesul este șoarece, cel care l-a votat cum este? Szenner Zoltan ar trebui să înțeleagă că nici statutul și nici etnia nu-i permite să facă astfel de aprecieri mizerabile.
Dacă în cazul ministrului Culturii s-a spus că funcția obligă la decență, atunci aceeași regulă ar trebui să se aplice și în administrația brașoveană.
