Ancheta privind cele 129 de decese din centrele pentru copii cu dizabilități din județul Mureș, redeschisă la solicitarea Procurorului General, readuce în atenția publică o întrebare incomodă: cât de eficient funcționează mecanismele de protecție pentru copiii instituționalizați din România?
În timp ce în Mureș procurorii au clasat ani la rând dosare privind decese, malnutriție, deshidratare și condiții incompatibile cu demnitatea umană, în județul Brașov mai multe anchete au ajuns în instanță. Unele s-au finalizat cu condamnări definitive, iar alte cauze sunt încă în curs de judecată.
Pentru organizațiile care monitorizează respectarea drepturilor omului, aceste dosare demonstrează că abuzurile împotriva copiilor instituționalizați nu reprezintă simple „disfuncționalități administrative”, ci pot constitui fapte penale grave atunci când sunt tolerate, ascunse sau ignorate.
De-a lungul timpului, ASUM Brașov a documentat și publicat mai multe materiale referitoare la situația din centrele aflate în coordonarea DGASPC Brașov. Au fost formulate sesizări către poliție, parchete, instituția Avocatului Poporului și alte autorități competente.
Unele dintre informațiile semnalate au stat la baza unor investigații oficiale care au vizat presupuse abuzuri fizice, psihice și sexuale asupra copiilor aflați în sistemul de protecție specială. Acesta este unul dintre cazurile pe care le-am prezentat public, un caz care ne-a șocat!
Fetița cu dizabilități…s-ar fi opărit cu laptele din biberon…conform declarațiilor angajaților centrului de plasament din Săcele. Se întâmpla în anul 2023. Era doar un suflet nevinovat, instituționalizată într-un orfelinat al Statului Român. Deși în vârstă de 19 ani, aceasta avea dezvoltarea unui copil de 6 ani, cu multiple afecțiuni și handicap. Un copil lovit de soartă dar și de acest sistem nociv. Nu a răspuns nimeni în acest caz. Între timp aceasta a decedat.
DGASPC Brașov prezintă frecvent proiecte, investiții și rezultate administrative. Aceste informații sunt relevante, însă ele nu pot substitui analiza modului în care sunt protejați copiii aflați în grijă instituțională.
Adevărul despre funcționarea unui sistem de protecție a copilului nu se măsoară doar în rapoarte și comunicate, ci și în capacitatea instituțiilor de a preveni abuzurile, de a interveni atunci când acestea apar și de a coopera transparent cu organele judiciare.
Întrebările care rămân!
În lumina dosarelor deja instrumentate de organele judiciare, există întrebări legitime la care opinia publică are dreptul să primească răspuns:
- Câte sesizări privind abuzuri asupra copiilor instituționalizați au fost formulate în ultimii ani în județul Brașov?
- Câte dintre acestea au fost confirmate de anchetele autorităților?
- Ce măsuri disciplinare au fost luate împotriva persoanelor responsabile?
- Ce măsuri concrete au fost implementate pentru prevenirea repetării unor astfel de situații?
- Cum sunt monitorizate astăzi centrele rezidențiale pentru copii?
Experiența ultimelor două decenii arată că lipsa de transparență și reacțiile defensive ale instituțiilor nu contribuie la protejarea copiilor vulnerabili. Dimpotrivă, monitorizarea independentă, investigațiile jurnalistice și intervenția organizațiilor pentru drepturile omului au reprezentat adesea factorii care au determinat autoritățile să acționeze.
Copiii aflați în sistemul de protecție specială sunt printre cei mai vulnerabili membri ai societății. Orice suspiciune de abuz trebuie investigată complet, imparțial și transparent, iar eventualele responsabilități trebuie stabilite de organele competente, indiferent de poziția sau funcția persoanelor implicate.
ASUM a avut încheiat un protocol cu DGASPC Brașov prin care ni se permitea accesul în centrele de plasament din județul Brașov, pentru monitorizarea modului în care sunt respectate drepturile omului. După prima sesizare de încălcare a acestor drepturi, a fost întocmit un dosar penal în urma căruia un angajat de la centrul din Victoria a fost codamnat definitiv pentru întreținere de relații sexuale cu un minor. Ulterior acestui caz, pe care l-am prezentat în mod public, DGASPC ne-a interzis accesul în aceste centre și protocolul nu a mai fost prelungit.
Aceste fapte ridică întrebări legitime cu privire la nivelul de transparență al instituției și la disponibilitatea acesteia de a accepta monitorizarea independentă a modului în care sunt respectate drepturile copiilor aflați în sistemul de protecție specială. Într-un stat democratic, controlul extern și monitorizarea independentă nu ar trebui privite ca o amenințare, ci ca o garanție suplimentară pentru protecția celor mai vulnerabili beneficiari ai serviciilor sociale.
