Din 12 august 2026, Regulamentul european privind ambalajele și deșeurile de ambalaje – PPWR – începe să se aplice în toate statele membre ale Uniunii Europene. Pentru companii, schimbarea înseamnă mai mult decât noi reguli de etichetare: producătorii, retailerii, importatorii și firmele care comercializează produse sub marcă proprie trebuie să își clarifice exact ce ambalaje introduc pe piață, cine răspunde pentru acestea și ce documente pot demonstra conformitatea.
Regulamentul (UE) 2025/40 a intrat în vigoare în februarie 2025, însă aplicarea sa începe la 12 august 2026. Actul european stabilește cerințe privind întregul ciclu de viață al ambalajelor – de la proiectare și introducerea pe piață până la reutilizare, colectare și reciclare.
Important este că 12 august 2026 nu reprezintă data la care toate obligațiile prevăzute de PPWR trebuie îndeplinite simultan. Regulamentul conține numeroase termene ulterioare, unele dintre cele mai importante cerințe urmând să devină aplicabile în 2027, 2028, 2030 sau chiar mai târziu.
Cu toate acestea, pentru companii, momentul actual este unul important: datele despre ambalaje, responsabilitățile din lanțul de aprovizionare și documentele tehnice trebuie clarificate înainte ca noile obligații să devină efectiv obligatorii.
Nu mai este suficient să fie cunoscut produsul. Trebuie cunoscut ambalajul
Una dintre schimbările importante aduse de PPWR este perspectiva asupra ambalajului.
Pentru fiecare produs comercializat trebuie analizate componentele ambalajului și nu doar produsul în ansamblu. O cutie, o folie, o tavă, o etichetă, un separator sau un palet pot avea roluri diferite în lanțul de ambalare și transport.
Regulamentul face, de altfel, distincție între ambalajul de vânzare, ambalajul grupat și ambalajul de transport.
În practică, companiile ar trebui să poată identifica pentru fiecare componentă cel puțin:
- materialul din care este realizată;
- greutatea;
- furnizorul;
- proveniența;
- cine introduce produsul ambalat pe piață;
- cine utilizează sau umple ambalajul;
- unde ajunge ambalajul după utilizarea produsului;
- ce obligații de responsabilitate extinsă a producătorului, EPR, sunt asociate acestuia.
Această analiză poate deveni deosebit de importantă pentru companiile care lucrează cu sute sau mii de produse și ambalaje diferite.
Cine răspunde pentru ambalaj?
Una dintre problemele care pot genera dificultăți este stabilirea responsabilității juridice.
PPWR operează cu roluri distincte pentru operatorii economici, iar faptul că o societate cumpără un produs ambalat de la un furnizor nu înseamnă automat că aceasta are aceeași poziție juridică în raport cu ambalajul.
Situația este și mai interesantă în cazul produselor comercializate sub marcă proprie.
O companie poate ajunge să aibă responsabilități specifice chiar dacă ambalajul este fabricat fizic de o altă societate. Contează elemente precum marca utilizată, specificațiile tehnice, configurația ambalajului și rolul efectiv al fiecărui operator din lanț.
În schimb, utilizarea unei cutii standard, fără elemente de branding, cumpărată pentru transport nu conduce automat la aceeași concluzie.
Tocmai de aceea, companiile trebuie să stabilească pentru fiecare tip de ambalaj cine este responsabil și în baza căror elemente.
Furnizorii vor trebui să ofere mai multe informații
Pentru multe companii, o parte importantă a informațiilor necesare pentru conformarea cu PPWR se află deja la furnizori.
De aceea, contractele și relațiile comerciale existente ar trebui analizate pentru a vedea dacă furnizorii furnizează suficiente date privind:
- materialele utilizate;
- greutatea fiecărui ambalaj;
- compoziția materialelor;
- identificarea producătorului/fabricantului;
- trasabilitatea;
- documentele tehnice;
- declarațiile sau documentele de conformitate;
- modificările ulterioare ale materialului sau designului.
În plus, contractele ar trebui să prevadă mecanisme prin care furnizorul să informeze beneficiarul atunci când modifică materialul, designul sau configurația ambalajului.
Această obligație contractuală poate deveni importantă deoarece datele primite de la furnizori pot sta la baza documentației tehnice pe care compania trebuie să o dețină.
Declarația UE de conformitate devine un document important
PPWR introduce cerințe privind conformitatea ambalajelor și documentația tehnică aferentă.
Pentru ambalajele pentru care o companie are responsabilități de fabricant, informațiile tehnice privind materialele și componentele furnizate de partenerii comerciali pot reprezenta baza pentru întocmirea documentației tehnice și a Declarației UE de conformitate.
Prin urmare, problema nu este doar dacă un anumit ambalaj respectă cerințele tehnice.
Compania trebuie să poată și demonstra acest lucru prin documente.
Regulamentul prevede inclusiv obligații de trasabilitate: operatorii economici trebuie să poată furniza, la solicitarea autorităților de supraveghere a pieței, informații privind operatorii de la care au primit sau către care au furnizat ambalaje ori produse ambalate. Pentru ambalajele de unică folosință, aceste informații trebuie păstrate timp de cinci ani, iar pentru ambalajele reutilizabile timp de zece ani.
Mai puțin ambalaj și mai puțin spațiu inutil
PPWR nu se limitează la documente și responsabilități juridice.
Regulamentul urmărește reducerea cantității de ambalaje și a deșeurilor de ambalaje și introduce inclusiv reguli privind spațiul gol din anumite tipuri de ambalaje.
Pentru ambalajele grupate, de transport și de comerț electronic, operatorii care le umplu vor trebui, de la 1 ianuarie 2030 sau de la un termen calculat în raport cu actele de punere în aplicare, să respecte un raport maxim de 50% al spațiului gol, potrivit regulilor și metodologiei prevăzute de regulament.
În cazul ambalajelor de vânzare, regulamentul prevede de asemenea reducerea spațiului gol la minimum necesar pentru funcționalitatea ambalajului și protejarea produsului.
Cu alte cuvinte, ambalajele supradimensionate, umpluturile inutile și soluțiile de ambalare care consumă material fără o justificare funcțională vor deveni din ce în ce mai greu de justificat.
Etichetarea nu se schimbă însă de astăzi
Un aspect care trebuie precizat este că nu toate obligațiile de etichetare încep la 12 august 2026.
Regulamentul prevede, în principiu, aplicarea etichetei armonizate privind compoziția materialului începând cu 12 august 2028 sau la 24 de luni de la adoptarea actelor de punere în aplicare relevante, în funcție de termenul care intervine mai târziu.
Așadar, companiile nu trebuie să interpreteze data de 12 august 2026 ca pe o obligație de a schimba peste noapte toate etichetele existente.
În schimb, este momentul potrivit pentru pregătirea schimbărilor care urmează.
De ce PPWR este important pentru firmele românești
Pentru România, efectul PPWR va fi resimțit de un număr foarte mare de operatori economici.
Regulamentul se aplică tuturor ambalajelor, indiferent de material, și tuturor deșeurilor de ambalaje, indiferent dacă acestea provin din industrie, producție, retail, distribuție, servicii sau gospodării.
În plus, regulamentul nu privește doar gestionarea deșeurilor după ce ambalajul devine deșeu. Sunt vizate încă din etapa de proiectare aspecte precum sustenabilitatea, reducerea cantității de material, reutilizarea, reciclabilitatea și informarea consumatorului.
Comisia Europeană a publicat în iunie 2026 și un document de orientare privind interpretarea PPWR, tocmai ca urmare a numeroaselor întrebări ridicate de autorități și operatorii economici cu privire la aplicarea regulamentului.
Ce ar trebui să facă acum o companie
Pentru companii, primul pas nu este schimbarea tuturor ambalajelor, ci inventarierea lor corectă.
Un audit intern ar trebui să răspundă cel puțin la câteva întrebări:
1. Ce ambalaje folosim?
Compania trebuie să aibă o evidență a componentelor de ambalare, nu doar a produselor.
2. Din ce sunt făcute?
Materialul și greutatea trebuie cunoscute pentru fiecare componentă relevantă.
3. Cine le produce și cine le furnizează?
Lanțul de aprovizionare trebuie documentat.
4. Ce rol avem noi?
Trebuie stabilit dacă societatea este producător, importator, distribuitor, fabricant sau are o altă calitate relevantă pentru respectivul ambalaj.
5. Ce documente avem?
Trebuie verificate documentația tehnică, informațiile de trasabilitate și documentele de conformitate.
6. Ce spune contractul cu furnizorul?
Contractele ar trebui să reglementeze transmiterea informațiilor și notificarea modificărilor ambalajelor.
7. Ce se întâmplă cu ambalajul după utilizare?
Trebuie analizate obligațiile privind gestionarea deșeurilor și responsabilitatea extinsă a producătorului.
O schimbare de mentalitate pentru companii
Poate cea mai importantă schimbare adusă de PPWR este faptul că ambalajul nu mai poate fi tratat doar ca un element secundar al produsului.
Pentru companii, ambalajul devine un obiect care trebuie identificat, caracterizat, urmărit și documentat.
Iar problema nu este doar dacă ambalajul poate fi reciclat sau dacă respectă o anumită cerință tehnică.
Compania trebuie să știe cine este responsabil pentru acel ambalaj, ce informații trebuie să primească de la furnizor și ce documente poate prezenta în cazul unui control.
PPWR se aplică de astăzi, dar multe dintre cele mai importante schimbări vor veni etapizat. Tocmai de aceea, companiile care își pun acum ordine în evidența ambalajelor, în contractele cu furnizorii și în documentația tehnică vor avea un avantaj important atunci când următoarele termene vor deveni obligatorii.
