Protecția celor care militează pentru apărarea drepturilor omului este un aspect esențial recunoscut de comunitatea internațională, inclusiv de Organizația Națiunilor Unite (ONU). Documentele și mecanismele internaționale relevante asigură recunoașterea, protecția și sprijinul apărătorilor drepturilor omului.
Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului (1998)
Adoptată prin Rezoluția 53/144 a Adunării Generale a ONU, această declarație stabilește drepturile și responsabilitățile apărătorilor drepturilor omului și cere statelor să le asigure protecția.
Principalele prevederi:
- Drepturile apărătorilor drepturilor omului:
- Dreptul de a promova și proteja drepturile omului și libertățile fundamentale.
- Dreptul de a accesa informații privind drepturile omului.
- Dreptul de a organiza și participa la reuniuni pașnice.
- Dreptul de a critica politicile și acțiunile statului legate de drepturile omului.
- Obligațiile statelor:
- Să adopte măsuri pentru protecția apărătorilor drepturilor omului împotriva represaliilor, intimidărilor sau violențelor.
- Să asigure accesul la justiție în caz de încălcare a drepturilor acestora.
- Să recunoască și să sprijine activitatea apărătorilor drepturilor omului.
- Interdicții:
- Nicio persoană nu poate fi persecutată sau pedepsită pentru că promovează sau protejează drepturile omului.
Convenții și instrumente ONU relevante
- Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice (ICCPR):
- Articolele 19, 21 și 22 garantează libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică, esențiale pentru activitatea apărătorilor drepturilor omului.
- Convenția împotriva Torturii (CAT):
- Prevede obligația statelor de a preveni orice act de tortură sau tratament degradant împotriva celor care apără drepturile omului.
- Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW):
- Include protecții speciale pentru apărătoarele drepturilor femeilor.
Mecanisme ONU pentru protecția apărătorilor drepturilor omului
- Raportorul Special ONU pentru apărătorii drepturilor omului:
- Mandatul său include monitorizarea, documentarea cazurilor de încălcare a drepturilor apărătorilor și recomandarea de măsuri statelor.
- Oricine poate trimite cazuri sau informații către raportor.
- Consiliul Drepturilor Omului al ONU:
- Organizează revizuiri periodice ale situației drepturilor omului în state și poate emite rezoluții pentru protecția apărătorilor.
- Alte mecanisme regionale:
- Sistemul european (CEDO), sistemul interamerican și sistemul african includ măsuri similare pentru protecția apărătorilor drepturilor omului.
Amenințările și măsurile de protecție
Apărătorii drepturilor omului se confruntă cu amenințări, cum ar fi:
- Hărțuire, intimidare, violență fizică sau psihologică.
- Detenție arbitrară sau procese judiciare motivate politic.
- Campanii de denigrare.
Măsuri recomandate:
- La nivel național:
- Adoptarea unor legi care protejează explicit apărătorii drepturilor omului.
- Crearea unor mecanisme independente pentru investigarea cazurilor de abuz.
- La nivel internațional:
- Colaborarea cu organismele ONU sau alte organizații internaționale.
- Accesul la platforme globale de sprijin, cum ar fi Front Line Defenders sau Amnesty International.
Afirmarea că apărătorii drepturilor omului nu pot fi constrânși să divulge identitatea și conținutul sesizărilor sau reclamațiilor pe care le primesc este bine susținută de principiile internaționale privind protecția apărătorilor drepturilor omului, precum și de legislația națională și internațională care protejează confidențialitatea activității lor.
Argumente legale și principii aplicabile
1. Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului (1998)
- Articolul 6(1): Apărătorii au dreptul de a colecta și disemina informații despre încălcările drepturilor omului.
- Articolul 12(2): Statul trebuie să asigure protecția împotriva oricăror represalii, presiuni sau intimidări în legătură cu activitatea apărătorilor drepturilor omului.
Aceste prevederi implică protecția confidențialității informațiilor gestionate de apărători, inclusiv identitatea celor care depun plângeri.
2. Drepturile omului și confidențialitatea
Apărătorii drepturilor omului beneficiază de:
- Libertatea de asociere (Articolul 22 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice – ICCPR).
- Libertatea de exprimare (Articolul 19 din ICCPR).
- Aceste drepturi includ protecția împotriva interferențelor nejustificate în activitatea lor, cum ar fi solicitarea divulgării unor informații sensibile.
3. Regulile Mandela (ONU, 2015)
Aceste reguli privind tratamentul prizonierilor protejează în mod indirect apărătorii drepturilor omului care primesc plângeri din partea persoanelor private de libertate. Confidențialitatea plângerilor este esențială pentru a preveni represaliile.
4. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO)
CEDO a subliniat în mai multe cazuri importanța protejării confidențialității:
- În cazul Goodwin v. United Kingdom (1996), CEDO a decis că jurnaliștii (și, prin extensie, apărătorii drepturilor omului) nu pot fi constrânși să dezvăluie sursele, cu excepția unor circumstanțe excepționale legate de interesul public major.
- Acest principiu este aplicabil și apărătorilor drepturilor omului pentru a proteja integritatea activității lor și siguranța celor care depun sesizări.
5. Protecția oferită de legislația națională
În România, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și alte acte normative reglementează confidențialitatea informațiilor. Dezvăluirea unor date personale, cum ar fi identitatea reclamanților, este interzisă fără consimțământul acestora.
De asemenea, Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor oferă protecție specială celor care semnalează încălcări, inclusiv prin păstrarea confidențialității.
Protecția confidențialității
Protecția confidențialității este esențială pentru:
- Siguranța reclamanților:
- Dezvăluirea identității poate duce la represalii, intimidare sau alte abuzuri.
- Integritatea apărătorilor drepturilor omului:
- Presiunea de a dezvălui sursele sau informațiile compromite capacitatea lor de a acționa imparțial și de a proteja drepturile.
- Încrederea publicului:
- Persoanele afectate de încălcări ale drepturilor omului vor continua să raporteze abuzurile doar dacă au garanția că informațiile lor sunt tratate confidențial.
Concluzie
Apărătorii drepturilor omului nu pot fi constrânși să divulge identitatea persoanelor care le transmit sesizări sau conținutul acestora, decât în situații excepționale reglementate de lege și care sunt compatibile cu standardele internaționale. Orice presiune asupra apărătorilor de a încălca confidențialitatea poate fi contestată prin mecanisme naționale și internaționale.
Apărătorii drepturilor omului sunt recunoscuți și protejați de numeroase instrumente internaționale, iar statele au obligația de a preveni abuzurile și de a asigura un mediu sigur pentru activitatea acestora. În cazul încălcărilor, mecanismele ONU și regionale oferă căi pentru sesizare și protecție.
