Crucea Saguniană, una dintre cele mai prestigioase distincții acordate de Biserica Ortodoxă Română, pare să fi intrat, din păcate, pe o pantă periculoasă a banalizării. Această onorare, odată rezervată personalităților cu merite incontestabile în promovarea valorilor creștine, culturale și naționale, este acum percepută de mulți drept un instrument de recompensare subiectivă și uneori lipsită de fundament.
Aceasta poartă numele mitropolitului Andrei Șaguna, una dintre cele mai importante figuri ale Ortodoxiei din Transilvania, cunoscut pentru rolul său în emanciparea culturală și națională a românilor ardeleni în secolul al XIX-lea.
De la merit la accesibilitate excesivă! Crucea Saguniană, numită astfel în onoarea marelui mitropolit Andrei Șaguna, a fost creată pentru a recunoaște excelența. Este simbolul respectului față de cei care au contribuit cu adevărat la viața spirituală și socială a comunității ortodoxe. Totuși, numărul tot mai mare de distincții acordate în ultimii ani ridică semne de întrebare cu privire la criteriile de selecție.
Dacă la început, Crucea Saguniană era sinonimă cu recunoașterea unor realizări remarcabile, astăzi pare că se acordă aproape oricui care are o legătură formală sau informală cu structurile bisericești, ori celor care ocupă funcții politice sau demnități publice. Această practică nu doar că diluează importanța distincției, dar o și transformă într-un trofeu pentru cei care “râvnesc” mai mult recunoașterea oficială decât contribuția reală.
Instrument de influență și manipulare! Pentru unii observatori, Crucea Saguniană nu mai este doar o recunoaștere onorifică, ci a devenit un instrument folosit de biserică pentru a fideliza și influența indivizi din diverse sfere sociale. Distincția, acordată uneori pe criterii netransparente, lasă impresia că biserica o utilizează ca pe o monedă de schimb simbolică. Beneficiarii, de multe ori persoane cu influență sau care știu să se facă remarcați în fața clerului, pot folosi această onoare pentru a-și consolida propriul statut social.
Această situație generează frustrare printre cei care consideră că distincția ar trebui să fie rezervată exclusiv celor cu merite autentice. „Crucea Saguniană ar trebui să fie un simbol al excelenței spirituale și morale, nu o insignă de complezență sau oportunism”, a declarat un preot care a dorit să rămână anonim.
Riscul pierderii valorii simbolice! Una dintre cele mai mari temeri este că banalizarea Crucii Saguniene va conduce la pierderea valorii sale simbolice. Dacă orice persoană cu conexiuni potrivite poate primi această distincție, atunci respectul pentru cei cu adevărat merituoși se diminuează. Totodată, și imaginea bisericii are de suferit, mai ales în ochii credincioșilor care văd aceste derapaje.
O mulțime de persoane condamnate penal, ori vremelnicii care decid, politic și administrativ, soarta noastră, sunt fericiții posesori de Cruce Șaguniană! Bătaie de joc totală! Vom publica întreaga listă a celor care au cerșit această distincție, pe care au și primit-o dealtfel!
Pentru ca Crucea Saguniană să redevină ceea ce a fost inițial – un simbol de excelență și merit autentic – este nevoie de o reformă a procesului de selecție. Ar trebui să existe o procedură transparentă privind criteriile de acordare. Publicarea criteriilor clare și obiective pentru selecția beneficiarilor și, de ce nu, limitarea numărului acestor distincții acordate, tocmai pentru a păstra exclusivitatea și prestigiul distincției, pentru a evita favoristismele sau influențele subiective.
Crucea Saguniană, odată un simbol al excelenței și al meritului moral, riscă să devină un simplu ornament de complezență dacă nu se iau măsuri ferme pentru restabilirea prestigiului acesteia. Credincioșii așteaptă ca biserica să-și asume responsabilitatea de a păstra vie esența acestei distincții, onorând cu adevărat valorile promovate de mitropolitul Andrei Șaguna.
